General de corp de armată Ştefan-Gheorghe IONESCU

Ştefan-Gheorghe Ionescu s-a născut la data de 6 februarie 1881 în localitatea Chiojdeanca din judetul Prahova. După absolvirea şcolii primare din localitatea natală, părintii săi, Ion şi Ghita, i-au îndrumat paşii către Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. La 1 iulie 1900 s-a înscris la Şcoala Militară de Ofiteri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1902.

În notările de serviciu pentru anul 1903 comandantul unitătii semnala: „elevul sergent Ştefan-Gheorghe Ionescu este un tânăr zelos la serviciu, inteligent, capabil, cu bune aptitudini pentru serviciu”. La 15 aprilie 1904 Ştefan-Gheorghe Ionescu a fost avansat la gradul de sublocotenent şi numit comandant de pluton la Batalionul 5 Vânători. Pe măsura înaintării în vârstă, „ofiterul căpăta experientă şi îşi dezvolta aptitudinile, comandând prea bine plutonul”, după cum aprecia comandantul unită ii în notările de serviciu.

În notarea de serviciu pentru anul 1906 locotenentul-colonel Constantin Sănătescu, intuind calitătile deosebite ale ofiterului, aprecia că „sublocotenentul Ştefan-Gheorghe Ionescu este un ofiter de mare viitor”. La data de 10 mai 1907 a fost înaintat la gradul de locotenent. Ofiter de perspectivă, bun cunoscător al limbii germane, locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, la Triest (Austro-Ungaria), în cadrul Regimentului 97 Infanterie. În primul an a îndeplinit functia de comandant de pluton recruti, „dovedind un viu interes pentru instructia soldatilor, cunoaşterea regulamentelor şi tragerilor la tintă”. În al doilea an a comandat o companie de rezervişti, dovedindu-se „un ofiter foarte serios, modest, cu mult tact în relatiile cu gradele inferioare şi superioare, având o comportare ireproşabilă în corp şi în societatea din Triest”. Aşa îl nota comandantul unită ii, ataşatul militar român de la Viena. Revenit în tară ofiterul „a lucrat până la data de 1 septembrie 1911 în Regimentele Mehedinti nr. 17 din Drobeta Turnu-Severin şi Constanta nr. 34, împărtăşind soldatilor şi camarazilor săi din cunoştintele acumulate în instruirea militară, la specificul armei infanterie, dovedind permanent o bună camaraderie şi onoare militară”. Avansat căpitan a fost admis la Şcoala Superioară de Război, de la data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o, al 20-lea din cei 38 de elevi înscrişi, în iunie 1913. Cu Brigada 12 Infanterie a participat la campania militară din Bulgaria (23.06-31.08.1913). După înapoierea în tară a fost numit şef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători (Infanterie) din Ploieşti. În scurt timp, la data de 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu a fost promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Galati, „afirmându-se printr-o foarte bună judecată şi în elegere a situatiilor de luptă, însuşiri probate foarte bine în călătoria de instructie desfăşurată cu Corpul 3 Armată. Are cunoştinte militare prea bune şi deosebite calităti de muncă. Este energic, perseverent, consecvent şi prevăzător al momentelor de luptă”, după cum nota generalul Constantin Prezan, comandantul Corpului 3 Armată (avansat mareşal al Armatei României la 30 octombrie 1930). Revenind la Statul Major al Batalionului 3 Vânători (01.04.1915), căpitanul Ionescu a stabilit măsuri eficiente de instruire a ostaşilor, în zona actiunilor de luptă de la Măneciu. Generalul Prezan arăta: „Ofiterul posedă cunoştinte complete pentru gradul de ofiter superior, dobândite în serviciul de stat major. Are aptitudini militare, atât la instructia trupei cât şi în serviciul de Stat Major. Ofiter foarte bun din toate punctele de vedere”. Readus la Corpul 3 Armată (01.04.1916), căpitanul Ionescu a muncit peste programul de lucru, contribuind la elaborarea planurilor de opera ii, care din august 1916 s-au aplicat în practică. După începerea campaniei militare, „căpitanul Ionescu s-a dovedit un ofiter brav şi plin de curaj în conducerea luptelor, îndeosebi la Kohalom şi Hărman. Propun să fie înaintat la gradul de maior”, îl nota şeful Statului Major al Corpului 3 Armată, colonelul Mărgineanu. Avansat la gradul de maior (01.11.1916), ofiterul a fost numit şef de Stat Major la Divizia 13 Infanterie Ploieşti. Generalul Mărgineanu, devenit comandant al Diviziei 13 Infanterie, a fost impresionat „de calitătile ieşite din comun ale maiorului Ionescu, care prin măsurile propuse în luptele de retragere la Dumitreşti, Măgura, Pârscov, Cislău etc. a dovedit că este un ofiter de stat major de elită”. Maiorul Ionescu a fost numit şef al Biroului Opera ii la Corpul 3 Armată la data de 1 ianuarie 1917. În perioada scursă până la 15 februarie 1918 ofi erul a stabilit o serie de măsuri realiste privind reconstructia, dotarea cu bunuri materiale şi instructia eşaloanelor din cadrul Corpului 3 Armată, care s-au comportat eroic în timpul luptelor purtate la Mărăşti. A fost notat de generalul Iancovescu, ministrul de război, la superlativ: „ofi er eminent, o podoabă a corpului ofiterilor, militar desăvârşit din toate punctele de vedere”. Ca recompensă a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, la exceptional, la data de 1 septembrie 1917. Detaşat în perioada 01.07-01.10.1918 la Comisariatul General al Basarabiei, militarul a fost apreciat de către şeful Statului Major General, generalul Cihoschi, „ca un ofiter eminent, energic, foarte priceput în rezolvarea problemelor de ordin militar din Basarabia”. La data de 01.10.1918 a fost numit ajutor şef corp şi director de studii la Şcoala Superioară de Război, „stabilind măsuri eficiente pentru redeschiderea cursurilor, iar în calitate de profesor a condus Centrul de Stat Major, dovedind că este un ofiter cult, de mare valoare, o prea bună achizitie pentru şcoală”, după cum îl notau comandantul şcolii, colonelul Constantinescu şi şeful Marelui Stat Major, generalul Cihoschi. În anul 1920, în vederea avansării la gradul de colonel, dar şi pentru că era bun cunoscător al limbilor franceză şi germană, ofiterul a fost trimis în Franta, la Versailles, pentru a urma „Cursul de informare al coloneilor şi generalilor”. Avansat colonel, la 1 ianuarie 1921, ofiterul a îndeplinit functia de director de studii şi a condus foarte bine „Cursul de Tactica Infanteriei”, în cadrul Şcolii Superioare de Război. În notarea de serviciu din anul 1922, generalul Samsonovici, comandantul şcolii, regreta plecarea colonelului Ionescu, „ofiter de înaltă probitate morală şi profesională, un bun exemplu pentru toate cadrele didactice”. Colonelul Ionescu a fost mutat, la data de 1 noiembrie 1922, la comanda Grupului 2 Vânători de Munte, pe care „l-a comandat foarte bine, conducând şi îndrumând personal instruc ia batalioanelor, luând hotărâri juste şi clare”. La 1 februarie 1924 ofiterul a fost numit în functia de şef al Sectiei 3 Instructie a Marelui Stat Major, fiind notat de către generalul Dumitrescu astfel: „… ofiter de mare valoare, care se distinge în mod deosebit prin activitătile desfăşurate pentru instructia trupelor”. Din notările anilor 1925-1926 făcute de generalul Lupescu, şeful Marelui Stat Major, cu referire la activitatea desfăşurată de colonelul Ionescu rezultă că acesta a întocmit „directive de instructie, călătorii de comandament pentru concentrările ofiterilor în rezervă şi a trupei, programe pentru exercitiile din câmpurile de concentrare, lucrările de functionare a diferitelor şcoli, cursuri şi centre de instructie.

În concluzie: este un ofiter eminent din toate punctele de vedere, care merită cu prisosintă, să fie admis la călătoria de comandament pentru gradul de general de brigadă”. În anul 1927 şeful Marelui Stat Major, generalul Samsonovici, îl nota: „excelent ofiter de stat major, perfect de bine pregătit pentru o comandă de brigadă”. În anul 1928, acelaşi şef îl nota: „colonelul Ştefan Ionescu este un ofiter prea bun sub toate raporturile. A trecut toate probele cerute de art. 41, fiind declarat admis. Merită să i se încredinteze comanda unei brigăzi pentru a fi înaintat la gradul de general de brigadă”. Colonelul Ionescu a fost numit la comanda Brigăzii 13 Infanterie Târgovişte, la data de 1 aprilie 1929. „S-a detaşat sub raportul culturii generale şi militare. Este un ofiter exceptional, destinat a urca treptele ierarhiei militare”, îl nota comandantul Diviziei 13 Infanterie Ploieşti. La data de 23 aprilie 1930 colonelul Ştefan Ionescu a fost avansat la gradul de general de brigadă, iar la 1 octombrie fost numit la comanda Şcolii Superioare de Război. Şeful Marelui Stat Major, generalul Samsonovici, referindu-se la activitatea desfăşurată de generalul Ionescu, în perioada 01.10.1930-01.10.1931, la comanda Şcolii Superioare de Război, arăta: „generalul Ionescu conduce cu autoritate şi prestigiu activită ile Ş.S.R., este sever, dar drept cu subordona ii şi inferiorii. Să fie admis la Călătoria de comandament pentru gradul de general de divizie în anul 1932, în calitate de inspector general de armată. A condus Diviziunea a 2-a din Marele Stat Major, care avea în subordine Sec ia Opera ii şi Pregătire de luptă. A participat la Conferinta şefilor de Stat Major al ărilor din Mica În elegere, din ianuarie 1932 de la Praga şi din octombrie 1932 de la Belgrad. A participat la călătoria de comandament pentru gradul de general de divizie şi a trecut-o bine, în anul 1933. A comandat foarte bine Divizia 13 Infanterie Ploieşti. Notările le-au semnat generalii enescu, subşeful Marelui Stat Major, şi Mazarin, şeful Marelui Stat Major. În perioada 15.11.1933-15.11.1936 a comandant Divizia de Grăniceri Bucureşti, acordând mare aten ie administrării şi instruirii corpurilor din subordine. Conducând lucrările Sectiei a 3-a din Marele Stat Major, a pregătit lucrările Conferin ei româno-polone din primăvara anului 1937 şi cele ale şefilor Statelor Majore din Mica În elegere (Ankara). Ştefan Ionescu a fost avansat general de divizie la 16.10.1937 (I.D. 3482 din 1937) şi numit şef al Marelui Stat Major, „desfăşurând activitatea cu mare responsabilitate şi fără reproş, fiind demn de toată lauda”, după cum îl nota ministrul apărării na ionale, generalul Argeşeanu. Aici a elaborat documente, planuri şi proiecte de mobilizare realiste. În vederea consolidării sistemului de apărare în vestul ării, generalul Ştefan-Gheorghe Ionescu a pregătit din timp planul fortificării Por ii Someşului şi a continuat cu ardoare activitatea complexă de modernizare şi dotare a liniei fortificate Focşani - Nămoloasa - Gala i (F.N.G.). Din 1938 a luat măsurile necesare pentru constituirea centrelor de rezistentă, iar trupele de grăniceri şi unită ile din primul eşalon din nord-vestul Transilvaniei au fost completate cu efectivele prevăzute în statele de mobilizare. Grănicerii au fost organizati în grupuri de pază. S-au mai înfiin at 14 regimente de infanterie. Artileria a fost organizată pe 22 de brigăzi şi câteva regimente de artilerie grea moto. Avia ia a fost organizată pe flotile de informa ii şi recunoaştere: trei flotile de vânătoare, două flotile de bombardament, două flotile de aerosta ie, două flotile de hidroavioane şi un regiment de geniu aero. La cererea sa a plecat de la Marele Stat Major, la data de 15 februarie 1939 (înlocuit de generalul Florea enescu), la comanda Corpului Armată Iaşi şi apoi, din septembrie 1939, a preluat şi func ia de comandă a Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939), conducând instructia trupelor în zona viitoarelor actiuni de luptă probabile, situate la vest de Nistru. Datorită divergentelor de opinii cu generalul Motaş, comandantul Grupului 1 de Armate, la data de 19.02.1940 a fost trecut la Marele Stat Major, în calitate de subşef al Marelui Stat Major şi apoi trecut în rezervă la 17.09.1940, fiind pus la dispozi ia Cercului Teritorial Bucureşti.

La data de 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. În frumoasa sa carieră militară generalul Ştefan-Gheorghe Ionescu a fost decorat cu următoarele medalii şi ordine militare: medalia jubiliară „Carol I”, medalia jubiliară „Frantz Iosef”, medalia „Avântul ării”, medalia „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”, medalia „Victoria marelui război pentru civiliza ie”, medalia „Semnul onorific de aur pentru 25 ani de serviciu”, ordinul „Steaua României”, clasa V-a, în grad de cavaler, ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, cu panglică de virtute militară, ordinul „Steaua României la pace”, ordinul „Coroana României”, în grad de comandor.