Căpitan-comandor Mihai MIHORDEA

Căpitanul-comandor Mihai Mihordea s-a născut la data de 8 noiembrie 1914, în localitatea Schineni, plasa Murgeni, jude ul Tutova (astăzi, jude ul Vaslui), într-o familie de oameni gospodari. De mic copil a fost pasionat de avioanele care în zborurile de antrenament ajungeau, de la Tecuci şi Bârlad, până deasupra satului Schineni.

A absolvit şcoala primară din localitatea natală şi liceul comercial în oraşul Bârlad. După absolvirea liceului Mihai Mihordea s-a înscris la Şcoala Militară de Subofi eri Artilerie Antiaeriană, în 1933, pe care a absolvit-o în 1935, cu rezultate foarte bune, clasându-se al şaselea din promo ie. După doi ani de muncă într-o subunitate de artilerie antiaeriană s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri Avia ie Tecuci, pe care a absolvit-o în 1939, cu gradul de sublocotenent şi brevetul de pilot pe avioane de vânătoare. Mihai Mihordea a fost încadrat pilot la Flotila 3 Avia ie de Vânătoare, subordonată Regiunii 2 Aeriene, cu baza la Gala i. Primii care au început ac iunile de luptă pentru redobândirea teritoriilor româneşti din estul şi nordul ării au fost aviatorii. Într-un ordin de zi al generalului de escadră, Gheorghe Jienescu, ministru secretar de stat al Aerului, se spunea: „Zburători, onoarea de a purta la biruin ă, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă apar ine (…). Tineret zburător: ara întreagă aşteaptă de la voi întreg sacrificiul; a sosit ziua marilor înfăptuiri; da i faptei voastre motiv de legendă. Le-a i făcut în timp de pace, sunt sigur că le ve i face fără şovăire şi în timp de război (…). Tineret zburător: sună buciumurile şi codrii răsună; în cântec de motoare şi al na iunii, la arme, la manşe, cu Dumnezeu înainte!” Flotila 3, formată din Grupurile 3 şi 4, a participat la acoperirea trupelor infanteriei, cavaleriei şi artileriei din armata română, care treceau Prutul, şi la lovirea trupelor sovietice. Mihai Mihordea, component al Grupului 3 din Escadrila 43, a executat cu mult curaj câteva misiuni de vânătoare liberă, care au fost încununate de mult succes. În opera iunea Odessa cele două grupuri ale Flotilei 3 Avia ie de Vânătoare au fost instalate pe aerodromurile Tiraspol şi Baden. Grupul 3, comandat de căpitanul-aviator Grigore Crihană, avea în compunere Escadrilele 43, 44 şi 45. Grupul 4, comandat de locotenentul-comandor Dumitru Niculescu, avea Escadrilele 46, 49 şi 50. De pe aceste aerodromuri s-au executat misiuni de vânătoare liberă, înso iri ale avioanelor de bombardament şi uneori ale celor informa ii, precum şi atacuri la sol împotriva inamicului din primele linii. Un eveniment tragic a avut loc pe aerodromul Baden, la mijlocul lunii septembrie 1941, la ora 1600. Mareşalul Ion Antonescu, înso it de generalul Alexandru Ioani iu, seful Marelui Stat Major, care se deplasau spre zona Dalnik pentru inspec ia frontului, au aterizat cu un avion de legătură Fiesseler-Storch. Mareşalul Antonescu a coborât şi s-a aşezat în fa a avionului, primind raportul căpitanului aviator Grigore Crihană. Generalul Ioani iu a întârziat pu in la coborâre şi a trecut prin raza elicei avionului care l-a lovit în creştetul capului.

Deşi a beneficiat de interven ia imediată a doctorului Emil Repciuc, medicul grupului, nu a mai putut fi salvat. Greşeala a fost a pilotului care nu a oprit imediat motorul, la sosirea pe aerodrom. După anihilarea rezisten ei trupelor germane din interiorul teritoriului ării, aflat sub jurisdic ia statului român, care s-a încheiat la sfârşitul lunii august 1944, Corpul Aerian Român, comandat de generalul de escadră, aviator Emanoil Ionescu, a sprijinit ac iunile de apărare duse de trupele române în capul de pod de la nord de Carpa ii Meridionali şi vest de Carpa ii Occidentali şi a asigurat acoperirea aeriană a deplasării for elor române şi sovietice prin trecătorile Carpa ilor, la nord de bariera muntoasă. În primele două decade ale lunii septembrie 1944 avia ia română a sprijinit luptele de apărare pentru oprirea ofensivei inamice din podişul Târnavelor, din Crişana şi Banat, apoi ofensiva Armatei a 4-a Române pentru ieşirea pe cursurile râurilor Niraj, Mureş şi Arieş. De la sfârşitul lunii septembrie şi până la 25 octombrie 1944 avia ia română a sprijinit trupele de infanterie, cavalerie şi artilerie din Armata a 4-a Română care luptau pentru eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei. Pentru sprijinul trupelor terestre de pe teritoriul Ungariei, Corpul Aerian Român a ac ionat cu 15 escadrile, în compunerea cărora intrau 174 de avioane şi 197 de echipaje de vânătoare, cercetare şi bombardament. Corpul Aerian Român a început luptele pe teritoriul Cehoslovaciei cu 14 escadrile de avia ie şi o sec ie de legătură, toate dotate cu 176 de avioane. Din a doua jumătate a lunii februarie 1945, în gruparea Corpului Aerian Român au mai intrat: un grup de avia ie de vânătoare alcătuit din două escadrile, două escadrile avia ie de legătură (pentru A.1 şi A.4 Române), o escadrilă aerotransport şi o escadrilă de observa ie. Locotenentul Mihai Mihordea a fost mutat, la data de 1 noiembrie 1945, la Grupul 9 Avia ie de Vânătoare, comandat de vestitul căpitan comandor Alexandru Şerbănescu, cu care participase la bătălia Stalingradului şi a Moldovei, precum şi la combaterea avia iei angloamericane, în perioada 1942-1944. Pentru faptele de vitejie realizate în cele 30 de misiuni de luptă la care a participat, căpitanul-comandor Mihai Mihordea a fost decorat cu înalte distinc ii militare: ordinul „Virtutea Aeronautică de război”, cu spade şi crucea de aur, ordinul „Virtutea Militară, clasa a II-a, ordinul german „Crucea de fier”, clasa a II-a, ordinul „Virtutea Militară” clasa I-a, ordinul cehoslovac „Crucea de Război”, medalia sovietică „Victoria” şi medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”. Mihai Mihordea s-a căsătorit, în anul 1943, cu Virginia Covaci, născută în localitatea Olteni, comuna Teişani, jude ul Prahova, de profesie asistent sanitar. Împreună au avut un singur fiu, Getuza, care este, în prezent, colonel-inginer în rezervă. C

ăpitanul-comandor Mihai Mihordea a absolvit Academia Militară Generală Bucureşti, Sec ia Avia ie, în anul 1951. A fost trecut în rezervă, în mod abuziv, în anul 1952, fără drept de pensie, fiind nevoit să se angajeze muncitor sudor la Întreprinderea „1 Mai” Ploieşti, pentru a putea să-şi între ină familia. A fost membru în Comitetul de Conducere al Asocia iei Na ionale a Veteranilor de Război, filiala Vălenii de Munte. Mihai Mihordea s-a stins din via ă în anul 2001, fiind înmormântat în cimitirul din satul Olteni, comuna Teişani, jude ul Prahova.