General de corp de armată Victor DOMBROVSKI

S-a născut la data de 30 mai 1887 în localitatea Curteşti, jude ul Botoşani. Părin ii săi, Sigmund şi Etela, s-au străduit să-i asigure fiului lor o copilărie fericită şi condi iile materiale pentru a urma cursurile şcolii primare în localitatea natală şi ale liceului „August Treboniu Laurian” din Botoşani. După absolvirea liceului, cu rezultate meritorii, la îndemnul dirigintelui şi profesorului de istorie a urmat cursurile Şcolii Militare Ofi eri Infanterie şi Cavalerie, specialitatea Cavalerie, din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu media 8,36, în anul 1908, cu gradul de sublocotenent. A evoluat bine pe treptele ierarhiei militare: locotenent (1911), căpitan (1916), maior (înainte de termen, 1917), locotenent- colonel (1923), colonel (1932), general de brigadă (1938), general de divizie în rezervă (1944) şi general de corp armată (1947). Victor Dombrovski şi-a început cariera militară la Regimentul 2 Roşiori din Bârlad, la 1 august 1908, comandând un pluton de recru i din jude ul Tutova. Acest regiment s-a acoperit de glorie în războiul pentru întregire statală şi eliberare na ională (1916-1919), având la activ legendarul atac (şarja de cavalerie) de la Prunaru, jude ul Teleorman. Dorind să se apropie de familie, ofi erul a fost mutat, la cerere, la data de 1 octombrie 1908, în Regimentul 8 Roşiori din Botoşani, la comanda unui pluton de recru i din jude ele Botoşani, Baia şi Dorohoi. Timp de doi ani şia format deprinderile de instructor şi educator, prin desfăşurarea instruc iei cu recru ii în cazarmă şi pe terenurile de instruc ie din împrejurimele oraşului Botoşani, precum şi prin participarea la manevrele regale. Şefii direc i i-au remarcat pasiunea pentru arma cavaleriei şi l-au trimis, în anul 1910, la specializare în Şcoala Specială a Cavaleriei. A absolvit cursurile cu media generală 8,56. Rezultatele ob inute în pregătirea militară generală şi de specialitate, în formarea unei bogate culturi generale şi a unei conduite exemplare la serviciu şi în societate i-au convins pe şefii direc i să-l propună pentru înaintare la gradul de locotenent, în anul 1911.

Până în anul 1916 Victor Dombrovski a instruit recru i şi rezervişti din jude ele Botoşani, Baia şi Dorohoi, îndeplinind periodic şi func ii prin cumul, pentru aprovizionarea unită ii cu produse alimentare, gospodărirea escadronului de roşiori şi ajutor al şefului Biroului de eviden ă grada isolda i. Împreună cu ceilal i camarazi a participat la cel de al doilea război balcanic (1913), la aplica ii şi manevre regale în zona viitoarelor ac iuni probabile de ac iune. Ofi erul a fost trimis, în anul 1914, la stagiu la Regimentul 2 Cavalerie din Gali ia, unde a ob inut rezultate bune (cunoştea limba poloneză, după cum nota colonelul Niculcea). În anul 1916 Victor Dombrovski a fost numit la comanda Escadronului 2 Roşiori din Regimentul 8 Roşiori, pe care „l-a comandat cu mult curaj în luptele de eliberare a Transilvaniei şi la Oituz” (după cum nota comandantul Regimentului 8 Roşiori, colonelul Laschievici). După o perioadă de refacere din punct de vedere organizatoric, al completării efectivelor de luptători şi mijloacelor de luptă, precum şi al instruc iei efectivelor de ostaşi, căpitanul Victor Dombrovski a participat, cu Escadronul 5, pe care l-a comandat, la crâncenele lupte de la Oituz, din lunile iulie - august 1917. Remarcat de către şefii direc i pentru curajul, devotamentul şi înaltul spirit de sacrificiu în lupte (rănit a refuzat internarea în spital, tratându-se ambulatoriu), şefii direc i l-au propus şi a fost avansat, înainte de termen, la gradul de maior, la data de 1 septembrie 1917. După avansare maiorul Dombrovski a fost mutat la comanda Escadronului 5 Şcoală, din Regimentul 2 Roşiori Bârlad, la 1 septembrie 1917. Aici a fost bine reprimit şi apreciat de către şefii direc i pentru modul în care instruia ostaşii. La data de 26 iunie 1918 a fost mutat la Şcoala Militară a Infanteriei din Bucureşti, aici predând bine Tactica Cavaleriei, după cum îl nota comandantul Regimentului Elevi, colonelul Stângaciu. De la data de 3 ianuarie 1919 a fost mutat la Chişinău, pentru instruirea tinerilor militari basarabeni. A fost apreciat foarte bine de către comandantul Şcoalelor Militare, generalul Scărlătescu. La 24 martie 1920 a fost numit comandant de escadron şi, în 1921, comandant de divizion în Regimentul 10 Roşiori, fiind apreciat foarte bine de comandantul unită ii, colonelul Stan Radu. În 1922 a fost numit ajutor al comandantului şi comandant de Divizion 1 în Regimentul 11 Roşiori Basarabia, fiind foarte bine apreciat, în conducerea aplica iei cu regimentul, de către comandantul Comandamentului Militar al Basarabiei, generalul Popovici. Locotenentul-colonel Victor Dombrovski a condus, în anii 19251926, Centrul de Recrutare Băl i, „punându-se repede la punct cu specificul muncii”, nota colonelul Dumbravă, Inspector pentru Cercuri de Recrutare.

De la 31 decembrie 1926 şi până la 30 septembrie 1930 a lucrat în Regimentul 6 Roşiori Băl i, în func ia de ajutor al comandantului şi comandant de divizion, ocupându-se de administra ia unită ii, organizarea şi conducerea manevrelor de brigadă şi divizie. Tot în această perioadă a absolvit cursul de locoten i-colonei. A fost apreciat foarte bine, din toate punctele de vedere, de colonelul Mărculescu. La 1 octombrie 1930 a fost mutat în Regimentul 7 Călăraşi Botoşani, îndeplinind foarte bine, timp de doi ani, func ia de ajutor al comandantului de unitate. A organizat aplica iile şi manevrele unită ii „ca la carte”, aprecia colonelul Băleanu, comandantul regimentului. La data de 1 septembrie 1932 colonelul Victor Dombrovski a fost numit la comanda Regimentului 7 Roşiori din Iaşi, reuşind în patru ani de zile să aducă îmbunătă iri în activitatea unită ii, din toate punctele de vedere, după cum aprecia generalul Ressel. Sfârşitul anului 1933 i-a adus colonelului Victor Dombrovski numirea în func ia de comandant al Regimentului Escadră Regală, din Bucureşti, şi, după doi ani, a devenit comandant al Brigăzii 1 Cavalerie Independente, „reuşind să le dea o valoare de corpuri de elită”, aprecia generalul Ilasievici, comandantul Diviziei Cavalerie Gardă. În anul 1937 a absolvit şi cursul de generali de brigadă, cu rezultate bune, apreciate de generalii Manu, preşedintele comisiei, şi Argeşeanu, comandantul Diviziei Gardă. Avansat general de brigadă, Victor Dombrovschi a fost numit Comandant al Pie ei Bucureşti, conducând instruc ia pe garnizoana Bucureşti. Concomitent a îndeplinit şi atribu iunile de prefect al Prefecturii Ilfov şi primar al Capitalei, de la 27 septembrie 1938 şi până la 10 septembrie 1940, când a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie.

În cursul activită ii generalul Victor Dembrovski a decorat cu următoarele distinc ii: „Medalia Jubiliară (1906), medalia „Virtutea Militară la pace” (1908), medalia „Avântul ării” (1914), medalia „Crucea Comemorativă a Războiului. 1916-1919”, medalia „Semnul Onorific pentru 25 ani de serviciu”, ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de cavaler, ordinul „Coroana României”, în grad de ofi er, şi ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de ofi er.